Aici, cu fiecare zi si noapte, se contureaza calatoria spre mine insami!
Impletituri ale timpului, fiinte eterne ale sufletului, doruri si daruri iar nu in ultimul rand ferestre pline de VIATA catre orizont:
MUZICA - FOTOGRAFIE - FILM - DESIGN
Astern VISE SI GANDURI...las pasiunea pentru viata si frumos sa prinda aripi cu LUMINA catre constiinta OMULUI ce intra in acest UNIVERS pentru o intalnire de neuitat!
Mesaj venit azi, 12 ianuarie dintr-o carticica veche de rugaciuni...visurile au un rost, un rost bun!
Trebuie sa intelegem, sa acceptam si sa urmam aceste semne care ne dezvaluie calea noastra, frame by frame cu fiecare zi si noapte care vin cu Soare si Luna.
Sunt cele mai importante si trebuie sa ni le indeplinim!
"Rostul visurilor de la Dumnezeu este de a scoate pe om din felurile incurcaturi, in care se sbate, de a-l imbarbata in alegerea cea buna pe calea vietii si de a-i zugravi cat mai viu in mintea lui pe Dumnezeu, Pronia Divina, si prezicerea celor viitoare."
Astazi m-a tot incercat un sentiment, pot spune intr-un mod destul de bizar, de ciuda ca nu pot da un pic timpul inainte.
In ultima vreme am trecut prin tot felul de experiente (mai mult negative, trebuie sa recunosc) care m-au cam zdruncinat.
Imi doresc foarte mult sa scap de mai multe sentimente de "invinovatire" a mea : "de ce nu am facut asa?" "cum de m-am lasat....?" etc.....
In fine...cert e ca acum sunt pe "calea cea buna" si voiam sa va transmit ca am in mine o dorinta nebuna sa ascult muzica, sa scriu, sa compun si sa ma gandesc la clipele in care voi putea intoarce orice gest "marunt" pe care oamenii din jurul meu il fac pentru mine..azi am simtit ca trebuie sa scriu acest lucru ca o promisiune pe care s-o reinnoiesc fata de mine si de tot ceea ce-mi alcatuieste fiinta. Ca sa reusim trebuie sa scapam de orice sentiment de invinovatire!
Aici va las un exemplu de femeie putenica ce-si lasa o amprenta unica a personalitatii si firii ei in fecare piesa pe care-o compune si o interpreteaza sub umbrela unui timbru cu totul aparte.
But just because it burns Doesn't mean you're gonna die You've gotta get up and try try try
M-am gandit sa postez astazi aceasta poveste frumoasa, as spune eu, despre numele meu si nu numai...
Ma pasioneaza numerele, numele, denumirile si povestile lor, in acelasi timp consider ca numele care ne sunt date la nastere nu sunt intamplatoare (ca de altfel oricare alt lucru, actiune, subiect despre care voi scrie la un moment dat pe blog) si mai stiu ca energia, intelesul lor are o importanta semnificativa pe parcursul vietii noastre.
AURORA BOREALIS a fost si va fi intotdeauna pentru mine o parte si o dovada din ceea ce numesc eu "iubire cereasca", mai mult decat un fenomen optic natural, un moment, senzatie care ma reduce la tacere pentru un timp...luciri imense ce danseaza deasupra lumii de nenumarate ori, imagini ce-mi aerisesc sufletul si-mi lasa imaginatia sa-mi scriu visele in fiecare zi ...
Povestea spune ca EOS este la greci, zeita diminetii,
corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea coboara
din ceruri si alearga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind
ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a
Theiei si sora cu Helios si Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre
care vanturile pe nume: Boreas (vantul noros de miaza noapte), Notus (vantul umed de miaza zi), Euros (cel de rasarit) si Zephyrus (vatul bland de apus), purtatori de nori bogati in ploaie.
(Pictura in ulei de Evelyn De Morgan(1850-1919) - "Zeita Eos" - 1895, se gaseste in Columbia Museum of Art, Columbia, South Carolina, USA)
Se spune ca Eos si-ar fi atras mania Aphroditei, care a
surpins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos
o vesnica indragostita. Intr-adevar, existent ei este plina de episoade
amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe
Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, la
rapit, in sfarsit pe Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit
doi fii, Emathion si Memnon.
La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor,
uitand insa sa-I daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar
nemuritor, imbatranind atat de rau incat Eos, rusinata, l-a zavorat in palatele
ei de unde n-a mai iesit niciodata.
(Pictura in ulei de Gérard de Lairesse (1640-1711) - "Apollo si Aurora" - 1671, se gaseste in Metropolitam Museum of Art, New York City, USA)
Va doresc si voua sa va lasati sau indreptati gandurile, macar pentru cateva clipe, catre toate acele lucruri care va inspira viata si pot da impulsuri vitale, de bucurie catre sufletul vostru. :)
Astazi, Fiul Lumii cufundat in bratele ridcate ale Iordanului, readuce intregii omeniri puterea Duhul Sfant; prin forta cereasca, Vestitorul,„Cel mai mare dintre cei nascuti dintre femei”- Ioan Botezatorul ingroapa in etern omul timpului cel vechi, si da prin harul cel sfant botezul marturisirii, iertarii, si curatirii peste fiinta Mantuitorului - Inviind ca Om Nou din cele trei afundari in apele raului, izbaveste si sfinteste intreaga Creatie ingenuncheata si inlantuita de povara pacatului primilor oameni dintre noi.
Un rastimp, cand cerurile se deschid spre om, dedicat purificarii naturii, apelor, si nu in ultimul rand a fortelor raului.
Tot azi, "Gerul Bobotezei" nu sperie pe nimeni; una din nenumaratele traditii ale poporului roman crestin continua sub noi generatii de ingeri vii - suflete curajoase se arunca in ape inghetate dinspre Dunare sau de la malul Marii Negre sa aduca spre tarm crucea de lemn, aruncata de preotii ortodocsi, si-si lasa fiintele sa primeasca glasul valurilor limpezi trezite de bucuria indumnezeirii.
APA ne priveste mai mult decat orice ne-am putea imagina: ne trezeste, ne curateste, ne tine in viata, ne da totul pentru tot ceea ce inseamna vietuire pe pamant...ne linisteste si ne boteaza..pe fiecare in parte!
Ne este oglinda si fereastra spre alte lumi...
Ziua de azi mi-am daruit-o ei (apei), acestei minuni a lui Dumnezeu si sper ca gandul meu sa ajunga de azi pana in cele mai indepartate timpuri, in viitor...in cele mai frumoase locuri ale tarii mele si ale acestei lumi, de la Lacul Balea spre lacul glaciar Jökulsárlón din Islanda.
Dupa mai bine de un an si jumatate de inactivitate in acest spatiu (daca-i pot spune doar asa), ma reintorc cu "forte" noi, sunt foarte multe experiente pe care le-am trait in 2012 ( ha! ati vazut ca n-a fost nicio "Apocalipsa"! ), cu foarte multe amintiri si oameni pe care i-am intalnit sau reintalnit, povesti de spus, ganduri...
Este un sentiment destul de ciudat sa fac o alta "promisiune" fata de mine... cert este ca nu mai vreau sa uit in nicio zi a acestui timp sa las cuvintele, fotografiile, muzica, filmul si tot ceea ce ma inspira sa fie picatura de vis a vietii mele si de ce nu trairii voastre.
Sincer, m-am tot gandit daca sa sterg acest blog (pentru ca a trecut mult timp in care nu am mai spus nimic...) insa m-a oprit tot timpul... am realizat ca nu e nevoie sa fac asta, in primul rand pentru ca aveam sa anulez tot ceea ce voi mi-ati lasat scris cu drag si in al doilea rand pentru faptul ca nu doresc sa-mi neg toata aceea perioada frumoasa a vietii mele.
In clipa asta nici nu cred ca realizez cat de multe avem de impartasit ...cat de multe am in suflet :)
Intr-un final...
Voiam sa VA MULTUMESC atat voua, celor ce ati ramas aici in tot acest timp, celor inspira, traiesc si impartasesc lumii emotia creativitatii si nu numai.. cat si tuturor acelor ce-mi sunt prieteni, familie, mangaiere..va imbratisez si imi doresc sa avem cu totii un 2013 - AN DIVIN!
