AURORA on the sky

M-am gandit sa postez astazi aceasta poveste frumoasa, as spune eu, despre numele meu si nu numai...

Ma pasioneaza numerele, numele, denumirile si povestile lor, in acelasi timp consider ca numele care ne sunt date la nastere nu sunt intamplatoare (ca de altfel oricare alt lucru, actiune, subiect despre care voi scrie la un moment dat pe blog) si mai stiu ca energia, intelesul  lor are o importanta semnificativa pe parcursul vietii noastre. 

AURORA BOREALIS a fost si va fi intotdeauna pentru mine o parte si o dovada din ceea ce numesc eu "iubire cereasca", mai mult decat un fenomen optic natural, un moment, senzatie care ma reduce la tacere pentru un timp...luciri imense ce danseaza deasupra lumii de nenumarate ori, imagini ce-mi aerisesc sufletul si-mi lasa imaginatia sa-mi scriu visele in fiecare zi ...

Povestea spune ca EOS este la greci, zeita diminetii, corespunzatoare Aurorei din mitologia romana. In fiecare dimineata ea coboara din ceruri si alearga printre nouri intr-un car tras de cai iuti, vestind ivirea zorilor si rasaritul primelor raze de soare. Era fiica lui Hyperion si a Theiei si sora cu Helios si Selene. Cu Astraeus a avut mai multi copii, printre care vanturile pe nume: Boreas (vantul noros de miaza noapte), Notus (vantul umed de miaza zi), Euros (cel de rasarit) si Zephyrus (vatul bland de apus), purtatori de nori bogati in ploaie.

(Pictura in ulei de Evelyn De Morgan(1850-1919) - "Zeita Eos" - 1895, se gaseste in Columbia Museum of Art, Columbia, South Carolina, USA)

Se spune ca Eos si-ar fi atras mania Aphroditei, care a surpins-o odata cu zeul Ares. Ca sa se razbune, zeita dragostei a facut din Eos o vesnica indragostita. Intr-adevar, existent ei este plina de episoade amoroase: l-a rapit pe Orion si l-a dus cu ea in insula Delos, l-a rapit pe Cephalus si l-a dus cu ea in Syria, unde i-a daruit un fiu – Phaethon, la rapit, in sfarsit pe Tithonus si l-a dus cu ea in Aethiopia, unde i-a daruit doi fii, Emathion si Memnon.

La rugamintea ei, Zeus l-a facut pe Tithonus nemuritor, uitand insa sa-I daruiasca si tinerete vesnica. Tithonus a devenit intr-adevar nemuritor, imbatranind atat de rau incat Eos, rusinata, l-a zavorat in palatele ei de unde n-a mai iesit niciodata.

(Pictura  in ulei de  Gérard de Lairesse (1640-1711) - "Apollo si Aurora" - 1671, se gaseste in Metropolitam Museum of Art, New York City, USA)

Va doresc si voua sa va lasati sau indreptati gandurile, macar pentru cateva clipe, catre toate acele lucruri care va inspira viata si pot da impulsuri vitale, de bucurie catre sufletul vostru. :)