De unde...Bucuria.

20.03.2013...

Si ca data suna bine!

Ma reintorc pe blog cu primavara, cu Soarele, cu sufletul si zambetul pe care imi doresc sa-l impartasesc mai mult ca niciodata cu voi toti, cu....BUCURIA!

In ultimele zile m-am tot gandit ce sa scriu mai repede pe blog (pentru ca am foarte multe idei si ganduri pe care imi doresc sa le impartasesc si aici)...si mi-am dat seama ca nu mai au deloc rabdare sa fie scrise, exprimate..cuvintele despre bucurie... 

Ca sa fiu sincera pana la capat, nici eu nu mai aveam rabdare sa gasesc momentul asta si sa scriu. Intr-un bun sfarsit!

Despre bucurie...

Pentru mine si probabil pentru multi dintre noi sau voi este izvor din iubire; ne umple sufletul cu oxigen, cu viata, cu totul...ne este daruita intru totul si o daruim la randul nostru pe deplin. 

Nu cere niciodata nimic de la noi...decat sa ne mai amintim de ea,ca este acolo, atunci cand inima ni se inroseste ori invineteste...

Bucuria ne curateste de fiecare data acel "filtru", aura, pe care sunt sigura ca fiecare dintre noi il are de cand se naste..acela al puritatii, al copilariei, al nostru ca pui de oameni buni, neatinsi de pasaje abrupte sau trecatori nefericiti, de plumbul greu...

Ne incarca cu speranta si dorinta de a merge mai departe, de a fi si de a-i face fericiti pe oamenii din jurul nostru.

Este esentiala in viata mea! (sper ca si in a voastra!)...de multe ori mi-am spus "niciun lucru fara bucurie" sau "nimic fara bucurie"...adica tot ceea ce fac trebuie sa fie cu si  din bucuria vietii,  iar daca nu este cum v-am spus mai sus inseamna ca nu e asa cum ar trebui sa fie..cu adevarat.

Bucuria inseamna  SENS, inseamna A TRAI.

Ea nu are varsta, timp, graba, frica, indoiala, tara sau taram, limba, culoare, limite, tarm, judecata sau orice alt pic de negura...

Ea nu este "odata" sau "o data/ de mai multe ori" ci....este pretutindeni!

Este ca rasaritul mult asteptat de dimineata, ca ploaia  rara cu sageti soare, ca ciresii de mai ce asteapta timizi si  fara de  glas sa infloreasca in diminetile inca racoroase de mai, este un copil ce sufla din obrajii rumeni intr-o papadie,  este un fluture ce ni se pune pe umar si zboara dupa un timp, vazut doar cateva clipe de noi, cei ce suntem intr-o continua graba... sunt aripile de inger conturate carbuniu sub ochii unui suflet...

Numai din si cu bucurie iubim...

Si azi, intr-o zi atat de luminoasa ea este cu si pentru noi, oamenii...

In dar, de daruit...

Bucuria.