Am lasat totul in urma mea, si-am plecat de-odata spre dansii...
A fost cel mai frumos drum din viata mea!
O bucurie pe care nici cele mai frumoase cuvinte n-o pot explica.
Le-am privit ochii si am simtit lacrimile lor de amar si bucurie in adancul sufletului meu, in fiecare clipa ce trecuse fara ei... apoi le-am strans mainile si stiam ca sunt cel mai fericit om de pe planeta!
Dulce regasire si-un dor infinit, bunicii mei!
Sunt pline de poveste si emotie fotografiile!
RăspundețiȘtergereno comment genial!
RăspundețiȘtergere...foarte frumos...constientizezi ca tu esti "urmasa " a generatii si generatii de cand exista stra-stramosii tai...astea te responsabilizeaza...aceasta postare e masura respectului tau pentru ei....sarutul pe fata bunicii spune tot...si ea a fost tanara si frumoasa ca tine...si ea a iubit,a suferit ,a crescut copii,nepoti...a glumit, a plans...a trecut peste toate ca un calator in timp.....se spune ca "asa cum ei ne-au ajutat sa facem primii pasi in viata ,asa si noi trebue sa ii ajutam pe sa faca ultiimii pasi pe pamant"...."moartea e o certitudine iar viata un vis"..prin postarea ta ei fac primii pasi in eternitatea virtualului...
RăspundețiȘtergere...revin...ultima poza cu bunicii in poarta ,e fantastica...aceasta imagine te va urmari toata viata....amintirile unui om sunt formate din flesuri de imagini ,uneori aleatorii...poza facuta de tine spune tot....as putea sa o convertesc in cuvinte...poza ta e o intrebare ce bantuia la acel moment mintea bunicilor.....ea suna asa..."oare cand o sa o mai vad pe nepotica mea?...o sa ajungem sanatosi si la anul" ?...m-am emotionat puternic...daca as fi copil as plange acum...
RăspundețiȘtergere